piază
/'pja.zə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (în superstiții; de obicei determinat prin „rea” sau „bună”) semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc.
- (reg.; la pl.) dispoziție, chef; toane.
- (înv. și reg.) pantă, povârniș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | piază | pieze |
| genitiv-dativ | piezei | piezelor |
| vocativ | piază | piezelor |
| articulat | piaza | piezele |