paranteză

Etimologie

Din franceză parenthèse.

Definiții

1. semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat.
2. (p.ext.) text, adaos izolat între aceste semne grafice.
3. paranteză în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: (p.ext.) expresie algebrică izolată în acest fel.
4. (fig.) digresiune (scrisă sau orală).

Declinare