panteon

Etimologie

Din franceză panthéon < greacă antică Πάνθειον (Pántheion, „Templul dedicat tuturor Zeilor”). Compus din πᾶν < πᾶς (pān, pās "tot, întreg") + θεῖος < θεός (theios, theos "zeu").

Definiții

1. (în antichitatea greacă și romană) templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
2. totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
3. edificiu monumental consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
4. (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.

Declinare