Definiția cuvântului „panteon”

panteon — substantiv

1. (în antichitatea greacă și romană) templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
2. totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
3. edificiu monumental consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
4. (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.