palatin
/pa.la'tin/Etimologie
Din latină palatinus, italiană palatino, franceză palatin.
Definiții
- titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri.
- (adjectival) care aparține unui palatin sau unui palatinat, privitor la un palatin sau la un palatinat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | palatin | palatini |
| genitiv-dativ | palatinului | palatinilor |
| vocativ | palatinule | palatinilor |
| articulat | palatinul | palatinii |