palatin (toate sensurile)

Definiția cuvântului „palatin”

palatinsubstantiv

  1. titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri.
  2. (adjectival) care aparține unui palatin sau unui palatinat, privitor la un palatin sau la un palatinat.

palatinadjectiv

  1. (anat.) palatal.