paladin
/pa.la'din/Etimologie
Din franceză paladin.
Definiții
- (În evul mediu, în Europa apuseană) nobil slujitor la palatul unor regi
- (p. ext.) cavaler rătăcitor din evul mediu, în continuă căutare de aventuri eroice
- (Fig.) bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești.
- om devotat unei cauze sau unei persoane
- (ficțional) personaj sau creatură cu puteri supranaturale
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paladin | paladini |
| genitiv-dativ | paladinului | paladinilor |
| vocativ | paladinule | paladinilor |
| articulat | paladinul | paladinii |