pahare
/paˈha.re/Etimologie
Din pahar.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru pahar.
pahar
/pa'har/Etimologie
Din maghiară pohár < germană veche de sus pehhari ("cupă"), care provine din latină populară bicarium ("cupă").
Definiții
- vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme sau mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul.
- (fig.) necaz, suferință, durere, chin.
- (pop.) ventuză (pentru bolnavi).
Exemple
- Un pahar cu vin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pahar | pahare |
| genitiv-dativ | paharului | paharelor |
| articulat | paharul | paharele |
Sinonime: 1: (reg.) mesel, (înv.) scafă, caliciu, cupă, 3: ventuză
Proverbe & zicători
- „Unde masă și pahare”Mâncare și băutură
- „Mese întinse, pahare pline”Mâncare și băutură
- „A te întrece în pahare”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică