păzitor
/pə.zi'tor/Etimologie
Din a păzi + sufixul -tor.
Definiții
- paznic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păzitor | păzitori |
| genitiv-dativ | păzitorului | păzitorilor |
| vocativ | păzitorule | păzitorilor |
| articulat | păzitorul | păzitorii |
Din a păzi + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păzitor | păzitori |
| genitiv-dativ | păzitorului | păzitorilor |
| vocativ | păzitorule | păzitorilor |
| articulat | păzitorul | păzitorii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică