părăgini
/pə.rə.ʤi'ni/Etimologie
Din paragină.
Definiții
- (v.refl.) a ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | părăginea | părăgineau |
paragină
/pa'ra.ʤi.nə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv.
- ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată.
- stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | paragină | paragini |
| genitiv-dativ | paraginii | paraginilor |
| vocativ | paragină | paraginilor |
| articulat | paragina | paraginile |
Proverbe & zicători
- „Ca via ce o lași îndată se paraginește”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică