păpădie
/pə.pə'di.je/Etimologie
Din neogreacă παπαδιά (papadía, „soție de preot ortodox”). Confer turcă papadia („mușețel”).
Definiții
- (bot.) (Taraxacum officinale) plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păpădie | păpădii |
| genitiv-dativ | păpădiei | păpădiilor |
| vocativ | păpădie, păpădio | păpădiilor |
| articulat | păpădia | păpădiile |
Sinonime: (bot.) (reg.) buhă, cicoare, crestățea, lăptucă, lilicea, mâță, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaștei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene (pl.), gălbinele-grase (pl.), gușa-găinii, ouăle-găinilor (pl.), papa-găinii, părăsita-găinilor, pui-de-gâscă