pănură
/'pə.nu.rə/Etimologie
Din latină paenula.
Definiții
- (pop.) aba, dimie; (p.gener.) țesătură (groasă).
- (fig.) (reg.) fel, soi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pănură | pănuri |
| genitiv-dativ | pănurii | pănurilor |
| vocativ | pănură | pănurilor |
| articulat | pănura | pănurile |