pădureț

Etimologie

Din pădure + sufixul -eț.

Definiții

1. (despre plante, pomi fructiferi) care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic.
2. (despre fructe) produs de un arbore pădureț; nealtoit; (p.ext.) cu gust acru, astringent.
3. (rar; despre animale) care trăiește în pădure; sălbatic.
4. (fig.) (despre oameni) ursuz, retras, sălbatic.