păducel
/pə.duˈʧel/Etimologie
Din latină *peducellus („sarcopt”), în loc de peducullus. Confer italiană pedicello („viermișor”). Numele de spin se explică prin usturimea produsă de fructul său. Scriban îl explică prin credința populară că ar provoca furnicătură; dar e vorba de o etimologie populară.
Definiții
- (bot.) (Crataegus monogyna și Crataegus oxyacantha) arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală.
- (entom.) (Leptus autumnalis) insectă parazită care trăiește pe plante sau pe corpul unor mamifere.
- (pop.) boală de piele care se manifestă prin mâncărimi pe tălpi sau între degetele picioarelor.
Exemple
- Păducel la talpa piciorului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păducel | păducei |
| genitiv-dativ | păducelului | păduceilor |
| vocativ | păducelule | păduceilor |
| articulat | păducelul | păduceii |
Sinonime: 1: Crataegus monogyna: (bot.) albaspină, (reg.) căcădară, gherghin, mărăcine, 1: Crataegus oxyacantha: (bot.) (reg.) gherghim, măceș, (înv.) ramn, 3: (med.) (reg.) bătătură, funigel, furnicel, must, păduchelniță, trântitură