pârâitură
/pɨ.rɨ.i'tu.rə/Etimologie
Din a pârâi + sufixul -tură.
Definiții
- zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic.
- zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură.
- zgomot specific produs de ceva care arde.
- succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pârâitură | pârâituri |
| genitiv-dativ | pârâiturii | pârâiturilor |
| vocativ | pârâitură | pârâiturilor |
| articulat | pârâitura | pârâiturile |