Definiția cuvântului „pârâitură”

pârâitură — substantiv

1. zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic.
2. zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură.
3. zgomot specific produs de ceva care arde.
4. succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit.