pândar
/pɨn'dar/Etimologie
Din slavă pondarĩ.
Definiții
- paznic de câmp (la semănături, vii, livezi, etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pândar | pândari |
| genitiv-dativ | pândarului | pândarilor |
| articulat | pândarul | pândarii |
Din slavă pondarĩ.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pândar | pândari |
| genitiv-dativ | pândarului | pândarilor |
| articulat | pândarul | pândarii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică