ovreică
/oˈvrej.kə/Etimologie
Din ovrei + sufixul -că.
Definiții
- (înv. și reg.) evreică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ovreică | ovreice |
| genitiv-dativ | ovreicei | ovreicelor |
| vocativ | ovreică | ovreicelor |
| articulat | ovreica | ovreicele |
Proverbe & zicători
- „A fi Ovreică”
- „Cât o sta ovreiul cu ovreica în rai”Familie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică