ostreț
/os'treʦ/Etimologie
Din bulgară острeц (ostreț).
Definiții
- fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; (p.ext.) îngrăditură, gard.
- (spec.) împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ostreț | ostrețe |
| genitiv-dativ | ostrețului | ostrețelor |
| vocativ | ostrețule | ostrețelor |
| articulat | ostrețul | ostrețele |