Definiția cuvântului „ostreț”

ostreț — substantiv

1. fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; (p.ext.) îngrăditură, gard.
2. (spec.) împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii.