ornament
/or.na'ment/Etimologie
Din franceză ornement sau italiană ornamento < latină ornamentum.
Definiții
- detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația.
- rardistincție, însemn, decorație.
- (muz.) notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ornament | ornamente |
| genitiv-dativ | ornamentului | ornamentelor |
| articulat | ornamentul | ornamentele |
Sinonime: 1: podoabă, decor, decorație, înfloritură