← înapoi la căutare

ornament

/or.na'ment/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză ornement sau italiană ornamento < latină ornamentum.

Definiții

  1. detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația.
  2. rardistincție, însemn, decorație.
  3. (muz.) notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativornamentornamente
genitiv-dativornamentuluiornamentelor
articulatornamentulornamentele

Sinonime: 1: podoabă, decor, decorație, înfloritură

ornamenta

/or.na.men'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză ornamenter (astăzi învechit).

Definiții

  1. (v.tranz.) a împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv.

Declinare

CazSingularPlural
verbornamentaornamentau

Sinonime: decora, garnisi, împodobi

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică