(v.tranz.) a împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv.
ornament — substantiv
detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația.
rardistincție, însemn, decorație.
(muz.) notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător.