oreșniță
/o'reʃ.ni.ʦə/Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer bulgară орешак (orešak), sârbă, croată orešak.
Definiții
- (bot.) (Lathyrus tuberosus) plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oreșniță | oreșnițe |
| genitiv-dativ | oreșniței | oreșnițelor |
| vocativ | oreșniță | oreșnițelor |
| articulat | oreșnița | oreșnițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sângele-voinicului