verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) a deveni orb, a-și pierde vederea.
- (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii.
- (v.tranz.) a tulbura vederea, a lua ochii.
- (v.tranz.) (fig.) a face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv.
- (v.tranz.) a înșela, a amăgi pe cineva, a minți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | orbea | orbeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză orbite < latină orbita.
Definiții
- traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil.
- drumul real parcurs de un astru.
- fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular.
- (fig.) sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | orbită | orbite |
| genitiv-dativ | orbitei | orbitelor |
| vocativ | orbită | orbitelor |
| articulat | orbita | orbitele |