← orbită (toate sensurile)

Definiția cuvântului „orbită”

orbită — verb

  1. (v.intranz.) a deveni orb, a-și pierde vederea.
  2. (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii.
  3. (v.tranz.) a tulbura vederea, a lua ochii.
  4. (v.tranz.) (fig.) a face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv.
  5. (v.tranz.) a înșela, a amăgi pe cineva, a minți.

orbită — substantiv

  1. traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil.
  2. drumul real parcurs de un astru.
  3. fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular.
  4. (fig.) sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență.