orbete
/or'be.te/Etimologie
Confer orbeț.
Definiții
- formă alternativă pentru orbeț.
orbeață
/orˈbe̯a.ʦə/Etimologie
Din orbeț.
Definiții
- ființă care nu vede bine sau nu vede deloc; (p.ext.) cerșetoare (oarbă).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orbeață | orbețe |
| genitiv-dativ | orbeței | orbețelor |
| vocativ | orbeațo | orbețelor |
| articulat | orbeața | orbețele |
Proverbe & zicători
- „Omul care omoară un orbete cu mâinile de la spate are leac de durere”Sănătate și boală
- „Vodete cu orbete”Sănătate și boală
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică