orbeață
/orˈbe̯a.ʦə/Etimologie
Din orbeț.
Definiții
- ființă care nu vede bine sau nu vede deloc; (p.ext.) cerșetoare (oarbă).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orbeață | orbețe |
| genitiv-dativ | orbeței | orbețelor |
| vocativ | orbeațo | orbețelor |
| articulat | orbeața | orbețele |