← înapoi la căutare

orăcăi

/o.rə.kə'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din orac + sufixul -ăi.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre broaște) a scoate strigătul caracteristic speciei.
  2. (v.intranz.) (fam.; despre copiii mici) a plânge, a scânci.

Declinare

CazSingularPlural
verborăcăeaorăcăeau

orăcăit

/o.rə.kəˈit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a orăcăi.

Definiții

  1. acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire.
  2. (fig.) amestec de voci, gălăgie.
  3. (fam.) plânset, scâncet de copil mic.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativorăcăitorăcăituri
genitiv-dativorăcăituluiorăcăiturilor
vocativorăcăituleorăcăiturilor
articulatorăcăitulorăcăiturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică