Definiția cuvântului „orăcăit”
orăcăit — verb
- (v.intranz.) (despre broaște) a scoate strigătul caracteristic speciei.
- (v.intranz.) (fam.; despre copiii mici) a plânge, a scânci.
orăcăit — substantiv
- acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire.
- (fig.) amestec de voci, gălăgie.
- (fam.) plânset, scâncet de copil mic.