← înapoi la căutare

opus

/'o.pus/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză opus, germană Opus.

Definiții

  1. (muz.) termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativopusopusuri
genitiv-dativopusuluiopusurilor
vocativopusuleopusurilor
articulatopusulopusurile

opus

/'o.pus/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a opune.

Definiții

  1. care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; (p.ext.) (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic.
  2. (mat.; despre unghiuri) care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri.

opusul

/o'pu.sul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din opus.

Definiții

  1. ceea ce se opune altuia.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativopusopusuri
genitiv-dativopusuluiopusurilor
vocativopusuleopusurilor
articulatopusulopusurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică