← înapoi la căutare

onor

/o'nor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Confer onoare.

Definiții

  1. formă alternativă pentru onoare.

onora

/o.noˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină honorare, franceză honorer, italiană onorare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a avea, a manifesta fața de cineva sau ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta.
  2. (v.tranz.) (fam.) a acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru.
  3. (v.tranz.) a face pe cineva demn de cinste, de laudă.
  4. (v.tranz.) a achita, a plati (în termen) o datorie bănească, o poliță etc.
  5. (v.tranz.) a retribui, a remunera.
  6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru onora.

Declinare

CazSingularPlural
verbonoraonorau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică