← onor (toate sensurile)

Definiția cuvântului „onor”

onor — substantiv

  1. formă alternativă pentru onoare.

onor — verb

  1. (v.tranz.) a avea, a manifesta fața de cineva sau ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta.
  2. (v.tranz.) (fam.) a acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru.
  3. (v.tranz.) a face pe cineva demn de cinste, de laudă.
  4. (v.tranz.) a achita, a plati (în termen) o datorie bănească, o poliță etc.
  5. (v.tranz.) a retribui, a remunera.
  6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru onora.