substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | omolog | omologi |
| genitiv-dativ | omologului | omologilor |
| vocativ | omologule | omologilor |
| articulat | omologul | omologii |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză homologue.
Definiții
- (despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) care corespunde, care se află în corespondență.
- (despre o substanță organică) care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen.
- (biol.; despre unele organe) care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite.
Exemple
- Laturi omoloage.
- Hidrocarburi omoloage.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză homologuer.
Definiții
- (v.tranz.) a confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris.
- (v.tranz.) a recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă).
- (v.tranz.) a accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | omologa | omologau |