(despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) care corespunde, care se află în corespondență.
(despre o substanță organică) care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen.
(biol.; despre unele organe) care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite.
omolog — substantiv
persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat.
omolog — verb
(v.tranz.) a confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris.
(v.tranz.) a recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă).
(v.tranz.) a accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie).