← înapoi la căutare

oiță

/oˈi.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din oaie + sufixul -iță.

Definiții

  1. diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică.
  2. (bot.) (la pl.) numele a trei plante erbacee:
  3. (Anemone sylvestris) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase.
  4. (Anemone narcissiflora) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară.
  5. (Anemone nemorosa) floarea-Paștelui.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativoițăoițe
genitiv-dativoițeioițelor
vocativoițăoițelor
articulatoițaoițele

Sinonime: 1: (zool.) (pop.) oișoară, oițică, Anemone sylvestris: (bot.) (reg.) dediței-de-pădure (pl.), dediței-sălbatici (pl.), Anemone nemorosa: (bot.) floarea-Paștelui

oi

/oj/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din vrea.

Definiții

  1. forma auxiliară de persoana a I-a singular la prezent pentru vrea.
  2. forma auxiliară de persoana a II-a singular la prezent pentru vrea.

Declinare

CazSingularPlural
verboeaoeau

Sinonime: 1: voi, 2: vei, ei, ăi, îi

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică