odaie
/o'da.je/Etimologie
Din turcă oda, bulgară одая (odaia).
Definiții
- (pop.) cameră, încăpere.
- (înv.) locuință, apartament, casă.
- (înv. și reg.) așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc.
- colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | odaie | odăi |
| genitiv-dativ | odăii | odăilor |
| vocativ | odaie | odăilor |
| articulat | odaia | odăile |