ocrotitor
/o.kro.ti'tor/Etimologie
Din a ocroti + sufixul -tor.
Definiții
- (adesea substantivat) care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector.
Proverbe & zicători
- „Cel mai bun ocrotitor, al tăi talent să socotește”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică