ocluziune
Etimologie
Din franceză occlusion.
Definiții
- închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă.
- bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia.
- (fon.) mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ocluziune | ocluziuni |
| genitiv-dativ | ocluziunii | ocluziunilor |
| vocativ | ocluziune | ocluziunilor |
| articulat | ocluziunea | ocluziunile |