ocluziune (toate sensurile)

Definiția cuvântului „ocluziune”

ocluziunesubstantiv

  1. închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă.
  2. bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia.
  3. (fon.) mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer.