ocean
/o'ʧe̯an/Etimologie
Din latină oceanus < greacă antică Ὠκεανός (Okeanos), "Oceanus, divinitatea apelor"). Confer germană Ozean, franceză océan.
Definiții
- vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente.
- (fig.) întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită.
Exemple
- Navighează pe oceanul până în India.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ocean | oceane |
| genitiv-dativ | oceanului | oceanelor |
| articulat | oceanul | oceanele |
Sinonime: 1: (geogr.) apă, (înv.) mare, noian