nătărău
/nə.təˈrəw/Etimologie
Din netare (învechit „ (om) slab, neputincios” < ne- + tare) + sufixul -ău.
Definiții
- om cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nătărău | nătărăi |
| genitiv-dativ | nătărăului | nătărăilor |
| vocativ | nătărăule | nătărăilor |
| articulat | nătărăul | nătărăii |