← înapoi la căutare

năimi

/nə.iˈmi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din năiem (învechit „chirie” < slavă (veche)).

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită.
  2. (v.tranz.) a închiria; a arenda.

Declinare

CazSingularPlural
verbnăimeanăimeau

năimit

/nə.iˈmit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din a năimi.

Definiții

  1. (înv. și pop.) persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnăimitnăimiți
genitiv-dativnăimituluinăimiților
vocativnăimitulenăimiților
articulatnăimitulnăimiții

năimit

/nə.iˈmit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Definiții

  1. (înv. și pop.) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).
  2. care este dat sau luat cu chirie.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică