noroci
/no.ro'ʧi/Etimologie
Din noroc.
Definiții
- (v.tranz.) (pop. și fam.) a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici.
- (v.refl.) a deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...
- (v.tranz.) (pop.) a ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | norocea | noroceau |