noapte
/ˈno̯ap.te/Etimologie
Din latină nox, noctis.
Definiții
- interval de timp cuprins între apusul soarelui și răsăritul lui, când este întuneric.
- (fig.) lipsă de lumină; întuneric, întunecime.
- lipsă de cultură, de civilizație, stare de înapoiere.
- stare de tristețe, de suferință morală, de apăsare.
Exemple
- În pivniță era noapte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | noapte | nopți |
| genitiv-dativ | nopții | nopților |
| vocativ | noapte, noapteo | nopților |
| articulat | noaptea | nopțile |
Sinonime: 2: beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate
Antonime: zi