netemeinicie
/ne.te.mej.niˈʧi.e/Etimologie
Din ne- + temeinicie.
Definiții
- lipsă de temeinicie; (spec.) viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | netemeinicie | netemeinicii |
| genitiv-dativ | netemeiniciei | netemeiniciilor |
| vocativ | netemeinicie | netemeiniciilor |
| articulat | netemeinicia | netemeiniciile |