Definiția cuvântului „netemeinicie”

netemeinicie — substantiv

1. lipsă de temeinicie; (spec.) viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege.