nesocotință
/ne.so.ko'tin.ʦə/Etimologie
Din ne- + socotință.
Definiții
- lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); (p.ext.) ușurință, imprudență (în acțiuni).
- faptă sau vorbă de om nesocotit; nechibzuință, nesăbuință, prostie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nesocotință | nesocotințe |
| genitiv-dativ | nesocotinței | nesocotințelor |
| vocativ | nesocotință | nesocotințelor |
| articulat | nesocotința | nesocotințele |