nerăbdare
/ne.rəb'da.re/Etimologie
Din ne- + răbdare.
Definiții
- lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva.
- enervare, iritare; nervozitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nerăbdare | nerăbdări |
| genitiv-dativ | nerăbdării | nerăbdărilor |
| vocativ | nerăbdare | nerăbdărilor |
| articulat | nerăbdarea | nerăbdările |