verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a (-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a (-și) distruge viața.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru nenoroci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | nenorocea | nenoroceau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; om nefericit.
- om ticălos, de nimic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | nenorocit | nenorociți |
| genitiv-dativ | nenorocitului | nenorociților |
| vocativ | nenorocitule | nenorociților |
| articulat | nenorocitul | nenorociții |
nenorociți
/ne.no.roˈʧiʦʲ/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru nenorocit.
nenorociți
/ne.no.roˈʧiʦʲ/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru nenorocit.
nenorociți
/ne.no.roˈʧiʦʲ/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru nenoroci.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru nenoroci.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru nenoroci.