nedreptate
/ne.drep'ta.te/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din ne- + dreptate.
Definiții
- lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | nedreptate | nedreptăți |
| genitiv-dativ | nedreptății | nedreptăților |
| vocativ | nedreptate | nedreptăților |
| articulat | nedreptatea | nedreptățile |
nedreptăți
/ne.drep.tə'ʦi/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din nedreptate.
Definiții
- (v.tranz.) a trata pe cineva în chip nedrept, a (-i) face cuiva o nedreptate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | nedreptățea | nedreptățeau |